joi, 19 februarie 2009

Marturiile unui fost satanist

Am gasit acest text pe un blog numit Popas Alternativ. Pentru ca n-am reusit sa las un comentariu, am preferat sa-l copiez si sper sa le fie de folos celor care sunt in cautarea unor raspunsuri.


Nu sunt un oarecare. M-am nascut intr-o familie instarita. Am dus-o bine de cand ma stiu. Parintii mei mi-au oferit tot ce imi puteam dori. Dar se vede ca de soarta ce ne e scrisa nu putem scapa nicicum [Creştinii ştiu că nu există soartă, în înţelesul pe care-l folosesc oamenii din lume. Există Voia lui Dumnezeu (care lucrează prin Pronia Sa) şi voia noastră. Sîntem liberi să ne alegem "soarta" şi să ne asumăm consecinţele]… In urma cu 3 ani in cartierul nostru s-a mutat un tip deosebit. Cel putin asa parea. Un individ care impunea respect prin simpla sa prezenta. Umbla cu o motocicleta Honda.
Niciodata nu-l vazusem mergand cu viteza mica. Era mereu imbracat in haine de piele si avea o alura de dur. Daca undeva era vreo incaierare se amesteca si el, de partea celui mai slab, fireste. Nu mai stiu de unde, dar intr-o zi, cineva i-a gasit o porecla: Baronul. Si i se potrivea de minune. Intr-o zi l-am intalnit la o petrecere data de un amic comun. Am stat de vorba cu el in noaptea aia si m-a impresionat. Imi vorbea de lucruri de care nu auzisem niciodata. Imi spunea ca stramosii nostrii, dacii, erau un popor exceptional, ca exista Binele si Raul dar ca sunt relative, in functie de tabara pe care ti-o alegi, ca Satan nu este personificarea raului si ca asta incearca oamenii Bisericii sa faca din el.
Ca in realitate Satan este unul dintre stapanii Universului care-l ajuta pe om sa se cunoasca pe sine insusi si sa devina constient de fortele care sunt puse in el inca din momentul Creatiei. Ca preotii incearca sa ne stapaneasca, sa ne arunce in ignoranta ca sa nu fim constienti de ceea ce suntem in realitate. L-am intrebat de unde stie atatea si mi-a promis ca ma va lua cu el intr-o zi sa-mi arate…
Ordinul
Asa m-am trezit intr-o sambata cu Baronul la mine la usa. Am plecat cu masina lui pana intr-unul din cartierele rezidentiale ale Bucurestiului, unde am intrat in curtea unei vile foarte mari. De la intrare am fost impresionat de o adevarata desfasurare de forte: oameni de securitate cu caini antrenati, masini de teren. O atmosfera de disciplina cum nu vazusem decat in filme. Dupa ce a coborat din masina, Baronul si-a pus un fel de pelerina neagra, tivita cu o margine rosie, iar pe pelerina era facuta o cruce intoarsa.
Dar el mi-a explicat ca, in realitate, crucea intoarsa este cea a crestinilor si ca, semnul lui Satan reprezinta in realitate o sabie, in pozitia ei normala, simbolizand lupta neobosita a lui pentru a-si proteja supusii. In partea din fata a pelerinei, Baronul mai avea brodat un semn ciudat. Mi-a explicat ca ala arata gradul lui, ca toti cei de acolo se supuneau celor mai mari in grad si ca nimeni nu facea de capul lui nimic. Sincer, structura asta militarizata mi-a inspirat incredere. In interior era o muzica potrivita momentului, care parca te inalta, te facea sa te simti mai mare si mai puternic, in stare sa faci lucruri extraordinare.
La un moment dat a intrat un individ cu parul grizonat, tuns scurt, cu o tinuta impunatoare. Purta o pelerina de culoare visinie si avea aceeasi cruce pe spate - simbolul sabiei. Era unul din maestrii ordinului in care tocmai intrasem.
A inceput sa vorbeasca. Pe masura ce vorbea, simteam in mine un simtamant ciudat. Ne-a spus ca stramosii nostrii, dacii, se inchinau adevaratului stapan al acestui pamant, ca in urma cu peste 2000 de ani, ei purtau pe mana dreapta sau pe frunte simbolul 666, simbol care a fost denaturat pana la ora actuala, si care reprezenta anul celor mai importante reforme politice si religioase. Ne-a spus ca de la noi, de pe teritoriul Romaniei Mari, au plecat toate popoarele care au civilizat lumea antica. Si ca din cauza asta azi, stapanii marilor imperii economice nu vor ca noi sa fim constienti de valoarea noastra ca natiune. Ma simteam altul.
Parca dintr-o data mi se luase o perdea de ceata de pe ochi. Undeva, in mine, clocoteam. Simteam un val de ura urcand din mine. Aveam nevoie de un tel in viata si il gasisem: sa le arat romanilor cine eram noi, in realitate. Apoi a vorbit despre Biblie. A aratat latura violenta a Dumnezeului din Biblie, a Dumnezeului care nu ierta greselile facute. Pe de alta parte, a subliniat caracterul indulgent al lui Satan care recunoaste ca omul este supus greselilor si ca merita o sansa in plus. Ba, mai mult, Satan ofera supusilor sai o serie de alte vieti, menite al ajuta sa-si indrepte greselile, pe cand Dumnezeul Bisericii da o singura viata iar la sfarsit pedepseste. Incet, incet, simteam ca are dreptate. Si imi doream sa aflu cat mai multe despre Satan, cel care se lupta pentru drepturile noastre, ale oamenilor.
Am plecat de la intalnire foarte entuziasmat. Acasa mi-am facut in camera mea un altar la care ma inchinam in fiecare noapte lui Satan. De ce noaptea Pentru ca insasi Biblia spune ca din Intuneric s-a facut Lumina. Ceea ce insemna ca Intunericul cuprindea Lumina in el. De fiecare data cand pronuntan numele, Satan, simteam cum ma cuprind fiori.
Sacrificiul
Pastele anului 1999 a fost deosebit pentru noi, ca organizatie a lui Satan. Am petrecut-o toti intr-o zona de munte, unde se spunea ca se coborau sacerdotii dacilor ca sa prameasca porunci de la stapanul tenebrelor, de la Zamolxis. Am aniversat victoria celor ramasi credinciosi lui Satan, in cumplitul an 1, cand fortele adverse, conduse de Isus, au incercat sa preia conducerea Pamantului.
Pentru ca a indraznit sa se rascoale impotriva stapanului de drept, Isus a fost rastignit iar apostolii lui imprastiati. Insusi marele stapan fusese prezent la crucificare, in norii care au intunecat cerul in acele momente. Si tot el lovise templul iudeilor. Asa ni se spunea. Si ni se mai spunea ca cei care il vor urma pe Satan vor fi mereu protejati de necazuri, de boli si de saracie. De ce sa nu recunosc, toate astea se intamplau. Aveam parte numai de noroc, de unde nici nu ma asteptam. Si nici cu banii nu stateam prost.
Doar ca, la un moment dat, s-a intamplat ceva…Eram intr-un cimitir unde avea loc o ceremonie funebra. Trebuia sa trezim spiritele unor morti in numele lui Satan si sa le tramitem sa pedepseasca niste indivizi, adversari ai ordinului nostru. Am aprins lumanarile, ne-am spus incantarile si am asteptat. Nu stiam exact ce se va intampla, dar aveam incredere in cel care ne conducea. In clipa in care ultimele cuvinte ale ritualului erau rostite, am simtit o rasuflare rece si mi-am pierdut cunostinta. Cand m-am trezit eram pe patul unui spital si o gramada de medici in jurul meu - cativa dintre ei erau adeptii ordinului.
Ma priveau toti cu compatimire si cu invidie in acelasi timp. Atunci am aflatca Satan ma alesese pe mine sa fiu una din uneltele sale. Pentru fiecare lucru cerut trebuia dat ceva Stapanului. De data aceasta, eu fusesem ales sa fiu cel ce da. Nu intelegeam mare lucru. Apoi am vrut sa ma ridic si… am inteles: eram paralizat de la mijloc in jos. Si nimeni nu-si explica ce s-a intamplat. Cei care fusesera cu mine in cimitir spuneau ca am cazut efectiv la un moment dat, fara nici o explicatie. Din punct de vedere clinic eram perfect sanatos.
Crucea “Rastignitului”
Au urmat 9 luni de cosmar in care simseam cum lumea mea se prabusea. Fostii mei colegi ma vizitau din ce in ce mai rar. Ma incurajau spunand ca nu trebuie sa disper, pentru ca eu eram printre cei alesi si ca trebuie sa-i multumesc lui Satan pentru privilegiul de a fi unul dintre oamenii lui. Iar eu ma intrebam de ce avea Satan nevoie de un paralitic, de ce trebuia sa imi ia mie dreptul la o viata normala?
Intr-o zi, cand eram singur trebuia sa ajung la baie. Nu era nimeni sa ma ajute. Am apucat carjele si am dat sa ma ridic. Dupa ce am facut 2 pasi am cazut la pamant. Plangeam de disperare. Ce fusesem si ce ajunsesem… Si atunci s-a intamplat ceva extraordinar. Soarele lumina printre crengile plopilor din fata blocului. Si atunci am vazut… pe perete se vedea o cruce “intoarsa”. Crucea pe care eu o huleam, cea pe care o defaimam si spuneam ca e a “Rastignitului” ce si-a pramit pedeapsa pentru trufia lui, crucea venise la mine. O trimisese la mine, in clipele in care “Stapanul” ma uitase. Am simtit cum din mine iese o flacara. Apoi am lesinat…
Cand m-am trezit eram in pat si ai mei erau pe langa mine. Mama plangea. Nu stiam de ce. Si mi-a spus ca in timpul lesinului, inconstient fiind, imi miscasem degetele de la picioare. Am incercat si atunci si asa era. Mai mult, simteam furnicaturi pe amandoua picioarele. Restul e simplu. In cateva luni mi-am revenit complet. Acum merg pe picioarele mele. Vechii prieteni mi-au intors spatele. Si daca nu o faceau ei, as fi facut-o eu. Iar acum, de cate ori trec pe langa o biserica, intru si aprind o lumanare. Si ma rog pentru toti cei ratacati, asa cum am fost eu. Ma rog ca Dumnezeu sa nu-ti intoarca fata de la ei, asa cum nu si-a intors-o de la mine. AMIN!
sursa

9 comentarii:

  1. wow...chiar daca nu ai scris tu asta...e foarte tare:))mai ales ca...e real:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Buna...
    Daca esti interesata de hainute dragute la preturi mici arunca o privire in blogul meu-linkul de mai jos, rascoleste prin etichete si poate vei gasi ceva ce iti place:)
    Multumesc.

    http://schoolgirlswardrobe.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere
  3. Mmm, totul este relativ! Se intampla minuni si nu numai, insa nu pot fi neaparat atribuite fortelor binelui sau a raului, pur si simplu sunt lucruri care te fac sa vezi altfel viata, sunt puncte de cotitura, pe care fiecare le atribuie, binelui sau raului, altii destinului!

    RăspundețiȘtergere
  4. oai,no comm,adica...chiar nu stiu ce sa zic...una dintre putinele dati cand am ramas fara cuvinte...nu pot spune decat...fascinant

    RăspundețiȘtergere
  5. Mi-a placut tare mult povestea asta(nu conteaza daca e reala sau inventata).Insa as avea o curiozitate,o intrebare care m-a atins aproape instantaneu, ...De ce?De ce sa fie Satan protectorul nostru?Ce castiga?Ce nevoie are el de asta?Plus ca nu el e creatorul nostru...Pana la urma nu ne alegem decat cu si mai multe intrebari,intrebari la care nu vom primi raspunsul prea curand.

    RăspundețiȘtergere
  6. foarte,foarte fain!!!:X eu cred ca El ne iubeste muult si in povestirea relatata de tine se vede asta!!!

    RăspundețiȘtergere
  7. foarte impresionant. ma bucur ca si-a revenit .

    RăspundețiȘtergere
  8. Povestea are un sambure de adevar, dar sunt o serie de indicii care ma fac sa cred ca per total, articolul este o minciuna. Iata si de ce:

    Daca acest ordin ar fi existat, atunci tipul nu ar fi fost primit in cercul interior fara sa treaca mai intai printr-o perioada de teste si antrenamente. Presupunand ca ce spune el e adevarat, e posibil ca aceasta paralizie temporara sa fi fost un test, dar ma indoiesc. Cunosc metodele lor de testare si nici una din ele nu se aseamana cu ce povesteste el. Ei testeaza in primul rand vointa individului de a se autodepasi si in nici un caz credinta oarba in vreo entitate anume.

    In nici un caz nu ar permite vreunui neofit sa afle locatia templului lor. Daca ceea ce spune el ar fi fost adevarat, ar fi putut oferi publicului date concrete si n-a facut-o. Sau poate ii-e frica? Nimeni nu scapa viu din astfel de organizatii, iar daca vreunul ca asta ar ciripi ceva pe vreun blog, n-ar mai prinde ziua de maine.

    Apoi, spune ca cel imbracat in violet, maestrul ordinului, i-a vorbit lui, un neofit sau in cel mai bun caz, un proaspat initiat. In nici o structura militarizata, in nici o organizatie secreta n-ai sa vezi vreodata asa ceva. Maestul vorbeste numai cu marii preoti si atat.

    Referitor la numarul 666, despre care vorbea “maestrul lui”, spune ca reprezinta anul unor reforme politice si religioase. In anul 666 pe actualul terioriu al Romaniei nu mai erau daci, ci daco-romani, iar de o reforma religioasa sau politica nici nu se pune problema. Nu exista nici o dovada istorica care sa ateste existenta vreunui stat “dac” in anul 666. In continuare, minciuni si aberatii!

    Referitor la dacii care primeau porunci de la “ZAMOLXIS”, acest lucru este total eronat. Una la mana ca se scrie ZALMOXIS, iar a doua la mana, dacii le porunceau zeilor, nu invers. In continuare, nu exista nici macar un singur ritual in toata literatura satanica prin care sa se aniverseze “victoria celor ramasi credinciosi lui Satan, in cumplitul an 1, cand fortele adverse, conduse de Isus, au incercat sa preia conducerea Pamantului.” Acest lucru nu putea fi inventat decat de un crestin.

    Apoi spune ca “Pentru ca a indraznit sa se rascoale impotriva stapanului de drept, Isus a fost rastignit iar apostolii lui imprastiati”. Isus a fost rastignit de romani pentru ca reprezenta un pericol pentru ei. Evreii se pregateau de revolta si aveau nevoie de un lider. Romanii au vazut in Isus un potential lider al rebeliunii asa ca au hotarat sa-l execute. Isus nu s-a rasculat impotriva lui Satan, iar pe vremea aceea, Satan era considerat un inger obedient in slujba lui Dumnezeu. A fost nevoie de niste crestini ca tine care sa-si creeze un diavol, pentru ca nu exista unul.

    Referitor la ritualul din cimitir, o spune de parca ar fi practicat zilnic necromantia. Din moment ce baietii din poveste au ditamai templul si sprijin demonic, nu vad ce rost ar mai avea sa contacteze spiritele unor morti pentru un ritual de distrugere. Un demon ar face treaba asta mult mai repede, iar ritualul ar fi mult mai usor si s-ar fi putut face in acea vila. Pentru un ritual de distrugere nu se justifica acel ritual despre care vorbeste el. Nu pomeneste nimic de cimitir, cum au ajuns acolo, ce masuri de siguranta si-au luat etc.

    Insa adevarata intrebare e urmatoarea: daca erau niste satanisti ingropati acolo, ce cautau acolo? Satanistii nu se ingroapa in cimitirele crestine. Iar daca nu erau satanisti acolo, ce garantie aveau ca au vreo putere si ca va vor ajuta? Nici una. Iar gruparile serioase nu merg la noroc. Numai el merge la noroc, sperand ca vreun necunoscator ii va crede povestea.

    Inca o povestioara de adormit copiii…

    RăspundețiȘtergere