Prin forta lucrurilor, vin in contact cu tot felul de oameni. Imi place sa-i cunosc si sa-i ajut, daca pot. De cele mai multe ori, nu prea pot. Asa mi s-a intamplat acum cateva zile, cand am fost la parastasul mamei si am dat de tanti Luminita. Profesoara de matematica, tanti Luminita a fost sora mamei . Nu stiu cum de i-am castigat increderea, dar m-am trezit cu o confesiune pe care nu o asteptam, cu care nu am stiut ce sa fac. "Spune-mi, Maura, ca tu, poate ii intelegi mai bine, ce-i cu tinerii de azi? Uite, Catalin, la 15 ani ai lui, nu ma mai asculta, nu ma mai respecta, arunca in mine, in mama lui, cu tot felul de lucruri; tipa sa-i dau pace sa-si traiasca viata... Imi face sufletul amar. Nu mai invata nimic, are nota scazuta la purtare... A intrat si intr-un anturaj foarte dubios. Cica e rocker. Umbla toata ziua aiurea, cu lanturi la pantaloni, cu tricouri sataniste pe el, asculta muzica din aia zdruncinata... Din toate felurile de muzica de pe lume, el tocmai asta a ales; cu tipete, cu zgomote aiurea...cu niste clipuri de ti-e frica sa te uiti la ele- capete de morti, sange, cruci intoarse...Mi-a spus ca, daca nu-l las sa faca ce vrea el, ma omoara..." M-am uitat dupa Catalin, varu-meu pe care eu il stiam linistit. Nu era acolo. Era doar tanti Luminita,mama lui, cu lacrimi in ochi, cu sufletul greu, agatandu-se de orice speranta ca lucrurile pot lua o intorsatura buna. Am sfatuit-o sa se roage... Ce-as fi putut spune altceva? De fapt, orice-as fi spus, la cat era ea de amarata, nu cred ca mai conta.
e trist ca se intampla asa ceva. Tot prin forta lucrurilor, draga Maura, cunosc si eu cazuri de genul acesta. Lucrez in invatamant si am avut de-a face cu tot felul de situatii. Din pacate, nici scoala nu-i poate ajuta pe acesti copii nefericiti si, cu atat mai putin pe parintii lor. Cred ca i-ai dat un sfat bun matusii tale. Ce altceva se mai poate face?
RăspundețiȘtergerealtii nu pot face nimi...am prieteni de genu... trebuie discutat cu ei gasit subiecte comune...si un lucru foarte important nu trebuie certati si nu trebuie sa li se faca reprosuri....in rest poate cu trecerea timpului se maturizeaza...adolescenta rebela e doar o etapa a vietii...
RăspundețiȘtergerecred ca ceea ce se intampla cu varul tau e din doua motive:varsta si firea.
RăspundețiȘtergereCred ca gindim in sabloane. Cred ca vrem ca ei sa urmeze scoli, facultati, sa faca masterate si super-doctorate. Cred ca vrem ca ei sa aiba aceleasi valori ca ale noastre, valori pe care noi le consideram adevarate. Si incepem timpenia asta de a ne proiecta visele noastre ne-realizate, frustarile sau privirea vietii catre ei inca de la virste mult prea fragede. Las' sa mearga copilu' la gradiniti in franceza-italiana-engleza, sa faca tenis, pian, balet si haiku daca se poate ! Toate; mai putin sa fie copilul de virsta lui. Sa se joace in praf, sa cada, sa se loveasca fara sa ne panicam ca are genunchii juliti. SI atit de mult ne dorim lucrurile astea uneori incit preferam sa ne rupem de ei, sa-i repudiem pentru lucruri normale, care tin de vointa lor. Ati vazut vreo familie de intelectuali incurajindu-si odrasla sa se faca sofer sau maturator doar pentru ca asa vrea el ? Nu, am vazut cu totii drame din acestea. Cu mame isterice si tati imbufnati ! Care uita ca, strungar sau savant, omuletzul ala, neformat, e al lor si va ramine asa toata viata. Toata-singura viata pe care o avem cu totii ... din pacate. Parerea mea ...
RăspundețiȘtergereo parere foarte bine argumentata, Marius. Sper sa mai gandesti asa si cand propriul copil, dupa ce se tavaleste bine prin praf, face pozne la scoala si-si bate parintii iti va reporsa ca nu ai fost in stare sa-i faci 2 vile si conturi de nspe mii de euro...
RăspundețiȘtergereLibertatea de a alege e un cuvint foarte greu pentru noi .... care nu intelegem sensul deoarece nici parintii nostri nu l-au inteles, nici parintii parintilor lor si tot asa. Daca am sti sa invatam copii nostri sa fie liberi am reusi ceea ce noi nu am reusitŞ sa iesim din propriia lume fantastica si imaginara pe care credem ca o construim inafara noastra cind de fapt e doar in interiorul nostru. Ei vor doar sa fie liberi si o exprima in felul lor. Si cind vedem astfel de oameni simtim lumea cum se darima. Daca i-am fi invatat ca a fi liber inseamna in primul rind sa respecti libertatea celorlalti atunci putea sa se imbrace oricum, putea sa isi bage in ureche sau in nas ori ce dorea...... dar nu ar fi spus niciodata "daca nu-l las sa faca ce vrea el, ma omoara..." Si atunci totul ar fi fost Ok. El vrea sa fie liber, sa se revolte de ceea ce este in jurul lui. Pacat.... ca inlocuieste iluzia unora cu iluzia altora la care se amesteca putin teribilism, nevoia de adrenalina a virstei si hormonii care isi arata coltii. Si orice ai spune el isi va apara lumea. Totul e sa gasesti posibilitatea sa vada si alte fete ale lumii in care intra comparativ cu altele. Greu.... si daca a trecut de punctul fara intoarecere.... Dar sa nu uitam ca si mari oameni din lume au trecut si ei prin asta. Poate e doar o revolta. cine poate sti....?
RăspundețiȘtergereAm crescut doua fete in America...tara libertatii. N-a fost perfecta adolescenta lor, dar le-am tinut tot timpul ocupate cu lucruri interesante care stiam ca nu le fac rau...si am suportat o groaza de prieteni de-ai lor sa-mi vina acasa...astfel incit de la o distanta potrivita am putut sa controlez activitatea.
RăspundețiȘtergereLa 15 ani e cam tirziu...dar daca iti iubesti copilul incerci orice. Trebuie sa gaseasca teren comun...si sa-l atraga din nou in tabara ei...
Cu copii e mai bine sa le spui ce pot sa faca nu mereu ce nu e voie. De fapt ei nu trebuie sa aiba timp de ce nu e voie...trebuie tinuti tot timpul ocupati cu lucruri pozitive...eu le-am carat de mici la ore de pian, flaut, programe la biserica si la parc cu copii de la biserica...astfel incit si-au format prietenii de mici cu copii ai caror parinti ii cunosteam...si era mai usor sa manevrezi nu numai un copil...ci intreaga grupa ...
Oricum...adolescenta este o perioada chinuitoare si pentru copii si pentru parinti si cum ai spus la inceput...Doar Dumnezeu ne poate calauzi si ajuta...
Felicitari pentru blog