Alex a murit. Dupa doi ani de chin, s-a stins ca si cum n-ar fi fost. Un baiat ca bradul...un adolescent frumos, inteligent si inimos a plecat la Dumnezeu intr-o duminica de noiembrie. Despre boala lui spunea ca l-a atacat in doua reprize; prima a castigat-o el, dupa operatia din Germania. Pe a doua insa...si aici nu mai termina propozitia. Tinea foarte mult la ai lui; spunea ca ii e mila de parinti si ca de asta plange. Tinea foarte mult si la noi, colegii si prietenii lui. Ne privea pe fiecare cu mult drag, cu ochii verzi sclipind de voiosie. Acum se odihneste in sicriu , cu un zambet usor pe buze, ca si cum ar fi adormit si ar visa frumos. Vin de la el acum si inca nu-mi pot sterge din minte cele petrecute acolo: Alex in sicriu, bunica lui strigand indurerata " Scoala, Alex , puiul bunicii" si toata clasa plangand fara oprire. Il vor inmormanta joi. Iar dupa aceea nici macar nu-l vom mai putea vedea... E parca un lucru ireal, nu i se putea intampla asta tocmai lui, parca mai astept sa -l vad venind spre noi si spunand o gluma sau luandu-ne pe dupa gat. E atat de cumplit de trist ...